Dawn of Magic - review - Jocuri - Level

Dawn of Magic

Cum a răsărit, aşa a şi apus

S-au lansat majoritatea jocurilor de interes programate pentru acest început de an. Acum vine acea perioadă în care începem să adunăm tot felul de titluri care mai de care mai neinteresante pentru a umple gaura iunie-septembrie. Toţi producătorii se lasă pe tânjală, jocurile nu sunt lansate pentru că lumea nu cumpără şi aşa mai departe. Dawn of Magic face parte din categoria titlurilor care nu au beneficiat de un marketing extrem de agresiv, deşi nu este în niciun caz o producţie de buget scăzut. Totuşi, am auzit destul de multe de el pentru că se anunţa un urmaş într-adevăr demn al lui Diablo, care ar atinge nivelul de feeling al celebrului joc de la Blizzard. Acum, mulţi au zis asta şi aproape nimeni nu a reuşit. Am simţit feeling-ul lui Diablo într-un mod unic şi inimitabil, datorită faptului că a fost jocul care a creat practic un gen.

Poveşti…

Se observă în ultima vreme o orientare către abstract a story-ului din multe jocuri. Părerea mea este că motivul ar putea fi legat de faptul că este foarte uşor să pari interesant când ceilalţi habar nu au despre ce vorbeşti. E un mod de a evita complexitatea unei poveşti într-adevăr elaborate, cu un background solid şi o structură credibilă (în termeni fantasy). Un exemplu ar fi tocmai ceea ce fac eu acum, adică deviez de la structura clasică a unui text de review pentru că sunt atât de scârbit de jocul acesta încât prefer să vorbesc despre lucruri care nu prea au legătură cu subiectul de faţă. Încrezător în faptul că mă veţi înţelege, voi continua pe aceeaşi linie. Povestea lui Dawn of Magic este simplă. Un nene rău nemuritor, dintr-o dimensiune care ar fi dincolo de moarte, a făcut nişte prostii şi a fost condamnat la o viaţă de muritor de 100 de ani pe Pământ. Exact aşa cum au păţit şi păţesc vreo cinci miliarde de oameni în zilele noastre. Dar el e mai tare ca toţi şi, după 40 de ani, găseşte o metodă să distrugă Pământul, pe motiv că atunci cei de „dincolo” nu ar mai avea unde să-l trimită. Se poate sesiza o greşeală de logică aici. Din câte am înţeles (mi-a şoptit un troluţ), dacă ar distruge Pământul, ar ajunge înapoi în dimensiunea de unde plecase şi i-ar concedia pe cei care nu l-ar pupa… ăă… asculta. De ce şi cum, e o enigmă totală. In-game, toată această poveste e prezentată foarte pe neînţelesul tuturor, abstract şi fără sens… deci interesant.

Ţigani şi brutărese

Aşadar, după ce am rămas cu un semn de întrebare deasupra capului (ca un „quest giver”), am intrat încercând să surprind esenţa abstractului care mă depăşea. Aşa am ajuns să aleg o clasă… Culmea, am avut de ales între un tocilar, o nevastă de brutar (cu health maaaare şi plină de energie), un beţiv („pumnii lui nu are minte…”) şi o ţigancă sexy. Ca un individ sensibil ce sunt, am optat pentru ţigancă, pe care am ales să o introduc în tainele… nu tarotului, pentru că le ştia, ci ale magiei. În Dawn of Magic, producătorii au luat titlul jocului în serios şi au băgat 12 clase de magie, unele de-a dreptul ciudate… ca de exemplu Bone Magic. Acesta e o invenţie tare ciudată pe care mintea mea blocată în clasicism nu a putut-o înghiţi. Oricum, vei observa că nu te poţi specializa decât în trei clase la început. Mai încolo, îţi vei mai putea extinde cunoştinţele. Pentru mine, probabil ca pentru majoritatea dintre voi, „mai încolo” nu există deoarece jocul este un fiasco de gameplay pentru orice individ care a jucat vreun joc vreodată. Poate că vreţi să vă explic de ce cred asta, însă pur şi simplu nu văd niciun motiv care să inspire contrariul. Deşi ai milioane de vrăji, nu le poţi folosi decât foarte greu pentru simplul fapt că e hack & slash. Cu alte cuvinte, îţi alegi trei vrăji pe care le vei folosi tot timpul. Controlul personajului în mediu se face extrem de dificil şi nu de puţine ori omori oameni paşnici din greşeală (în Dawn of Magic, poţi omorî pe oricine). Jocul are quest-uri puţine, dar repetabile… asemănător cu un MMORPG, lucru care nu se potriveşte în niciun caz unui single. Am înţeles că jocul are o componentă foarte bogată de multiplayer, însă dat fiind gameplay-ul criminal de neprietenos, nu am încercat. O chestiune de principiu. Şi uite aşa, urmaşul lui Diablo este de fapt cu totul altceva, aşa cum au fost şi restul. Măcar de l-aş fi putut juca… Ca să-l citez pe un distins coleg de la Eurogamer, „producătorii probabil că şi-au închipuit că 12 şcoli de magie vor compensa pentru tot restul”. Totuşi, nu pot să nu amintesc un singur lucru care mi s-a părut foarte interesant. Pe măsură ce avansezi într-o anumită şcoală de magie, te transformi fizic în funcţie de respectiva şcoală. Normal, ajungi să arăţi mai mult ca un monstru la sfârşit, ceea ce mi se pare foarte original.

Am trecut peste

Da, am trecut peste foarte uşor şi fără regrete. Deşi vizual jocul e atractiv, iar muzica este plăcută, lipsa completă a plăcerii de a juca acest joc mi-a mutilat obiectivitatea în ceea ce priveşte şi aspectele amintite. De aceea, nu voi mai continua, pentru că mă respect prea mult. Concluzia este că există o mulţime de alternative la această producţie, pe care vă îndemn să le încercaţi. Lăsaţi Dawn of Magic pentru săracii oameni din echipa de Qualiy Assurance de la Sky Fallen.

Autor: Locke

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te