Warhammer 40.000: Dawn of War - Soulstorm - review - Jocuri - Level

Warhammer 40000: Dawn of War - Soulstorm

Când vorbeşti de RTS-uri în general, tinzi să atragi atenţia a două tipuri de gameri: snobi hardcore, care o să sâsâie venin printre dinţi despre „cel mai bun joc de strategie” şi cum „restu-s varză, frate” şi amatori ai ideii de strategie, nu neapărat pricepuţi, dar foarte entuziasmaţi de idee în sine. Şi asta pentru că jocurile de strategie au cel mai clar conturată diferenţa dintre exoscheletul reprezentat de gameplay şi ţesuturile de suprafaţă precum grafica, storyline-ul sau lore-ul universului.

Or când RTS-ul despre care vrei să vorbeşti e parte a unei francize la fel de populare ca şi Coca-Cola, te pasc nişte potenţiale probleme. Fără doar şi poate, cel puţin unul din cei care o să te asculte, în caz că mediul în care alegi să vorbeşti e o revistă mainstream, o să fie un fan al pro-gamingului şi, implicit, al Starcraft-ului, şi la fel de bine cel puţin unul va fi un fan al jocului tabletop Warhammer 40K şi, implicit, al poveştii. Unul va vrea să audă dacă mecanica jocului e cât de cât echilibrată, dacă e rapid, cât de mult contează micromanagementul şi cât de competitiv e multiplayer-ul. Celălalt va vrea să audă despre cele două noi rase, despre campanie, despre aspectul grafic, ş.a.m.d.

Din fericire, avem de faţă un expansion, drept pentru care ambii vor şti probabil la ce să se aştepte.

Odată ce-ai tras cuiul...

... domnişoara Grenadă nu mai e prietena ta. Adică odată ce ţi-ai pus în cap să scoţi expansion-uri dese, ai grijă ca ultimul să fie cel puţin la fel de bun ca şi cel anterior. După Dark Crusade, al doilea expansion Warhammer 40K, Soulstorm, preia aceeaşi matriţă  meta-map turn-based în campanii, ceea ce înseamnă trei lucruri: storyline care tinde către zero, o cvasi-rejucabilitate îndoielnică şi un antrenament mai plăcut decât skirmish-ul pentru multiplayer.

Văd că e la modă, probabil datorită îmbunătăţirii drastice a lobby-ingului online, ca jocurile care au un mod de multiplayer să pluseze pe el, de multe ori campaniile fiind doar o comoditate superficială pentru atunci când îţi face fiţe ISP-ul. Dar în lipsa unui factor naratorial, nu văd ce m-ar încuraja pe mine, noul-venit diletant în universul Warhammer, să mă predau unei imersiuni inexistente. Deci da, Soulstorm e făcut pentru cei care deja sunt băgaţi adânc cu nasul prin codexuri de joc sau celor care s-au obişnuit de la Dawn of War încoace să bântuie în modul online al jocului. Care funcţionează la fel de prost în 2008 ca şi în 2004, dar ajungem şi acolo.

Adiţiile nu sunt chiar modeste, drept pentru care unii au de ce se bucura. Două noi facţiuni (după ce în Winter Assault au fost băgaţi Imperial Guard şi în Dark Crusade, Tau şi Necrons), Sisters of Battle – dacă Eldarii sunt elfi în spaţiu, astea sunt un fel de amazoane în spaţiu, atâta tot că ţin de acelaşi împărat pentru care fac mătănii Space Marines – şi Dark Eldari – da, aţi ghicit, drows în spaţiu. Jucătorii de Warhammer tabletop cunosc deja unităţile noi şi o să aprecieze Canoness, unitatea-erou a Sisters of Battle, sau Living Saint, un fel de Avatar, la fel de fioros.

Pe lângă asta, a fost băgată câte o unitate zburătoare pentru fiecare rasă. În ciuda acestei adiţii, care la prima vedere pare inovatoare, unităţile aeriene nu modifică aproape deloc gameplay-ul deja existent. Un alt concept, din punctul meu de vedere mult mai interesant, cu un calup de potenţial, e alterarea proprietăţilor unor membri ai squad-ului, la Sisters of Battle, în funcţie cu ce echipezi alţii.

Ca macromanagement, puţinele şi subţirele adiţii ţin de faţadă şi nu prea au aplicabilitate practică. Mai precis, avem două resurse noi pentru fiecare din facţiuni – Faith pentru SoB şi Soul Essence pentru DE, care ar vrea să ne păcălească, asemeni unui preot catolic, că minunile noi se ascund sub sutana învechită. Faith e generat prin upgradarea punctelor strategice cucerite cu tot felul de jucării a la Listening Post, iar Soul Essence prin extragerea ei din cadavre. Într-un fel, dacă producerea de Soul Essence ar fi restricţionată cadavrelor inamice, deci în urma luptelor, ar putea, dacă ar fi echilibrată cum trebuie, să reprezinte o dimensiune tactică inovatoare, însă se poate produce la fel de bine şi în bază, pe plan domestic. La rece, niciuna din cele două noi resurse sau modul lor de producere nu schimbă semnificativ tacticile abordate.

Grafic şi auditiv e exact aceeaşi Mărie cu exact aceeaşi pălărie, over and over again, de la Dawn of War încoace. Da, avem hărţi noi, şi da, cele două noi facţiuni pot fi diferenţiate de cele vechi din punct de vedere vizual, dar ăsta nu e neapărat meritul băieţilor de la Relic cât al celor de la Games Workshop, care au modelat miniaturile pentru jocul de tabletop cu măestrie, pe care sunt bazate facţiunile şi implicit unităţile din joc. Nu neg că modelarea pe calculator e în sine un merit când e făcută cum trebuie şi mai ales cu limite de poligoane incluse, dar să dăm figurinelor de plastic ce-i al figurinelor de plastic.

Gamespy is still fail

Lobby-ul online încă suferă de matching greoi, număr de jucători limitat şi lipsă de suport tehnic adecvată. Nici în Soulstorm nu s-au rezolvat problemele care bântuie Warhammer-ul de la prima versiune, dar, surprinzător, e mai echilibrat. Nicio rasă nu e supremă, nicio tactică nu e „cea mai bună”. Spre deosebire de Dark Crusade, în care până la nivel mediu şi inclusiv toată lumea-şi punea mâna-n cap când vedea Necroni intrând în joc, Soulstorm e mai dichisit ca balancing.

Am văzut Orks călcând în picioare Sisters of Battle şi Dark Eldar călcând în picioare Space Marines. Am văzut build-up-uri diferite funcţionând total diferit, dar nu ineficace şi am tresărit – e surprinzător şi plăcut ca un joc cu nouă facţiuni diferite să nu fie total dezechilibrat în multiplayer. Bineînţeles, există, ca peste tot, abuzuri şi unităţi end-game pe care mulţi le aruncă în joc cât mai devreme posibil, dar cu puţin simţ de observaţie şi un strop de spirit tactic, nimic nu e imba în jocul ăsta.

N-au fost adăugate foarte multe hărţi rosterului, dar sunt mai gândite. Distanţele, numărul de puncte strategice, precum şi distribuţia de teren care acordă un bonus sau o penalitate unităţilor care îl traversează au fost construite mai cu cap, astfel încât un jucător mai experimentat în materie de dezvoltare economică şi militară va putea fi învins de un jucător mai isteţ, care să exploateze harta în favoarea lui. Dacă până acum în multe dintre hărţi puteai ocoli total zonele care te dezavantajau şi dispuneai de teren mult mai plat, tacticile de gherilă sunt mult mai folosite (şi mai utile, de altfel) în Soulstorm.

Per total, în multiplayer, s-a făcut un pas important în materie de joc în sine. Partea tehnică încă suferă, dar ce să-i faci când baremul plasat de Battle.Net e atât de sus?

Autor: Zuluf

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te