Red Ocean - review - Jocuri - Level

Red Ocean

Ameninţarea vine de pe fund

Red Ocean este un FPS fără pretenţii, tocmai de aceea nici n-am aşteptat mare lucru de la el. Bineînţeles, asta nu înseamnă că mă aşteptam la un joc prost. Din start, Red Ocean s-a vrut a fi un shooter ieftin, deloc complicat, relaxant, numai bun de jucat în pauza de masă. Că nu este chiar aşa, asta-i altceva.

Made in Germany

Să începem cu scenariul şi să terminăm repede cu el, pentru simplul motiv că lipseşte cu desăvârşire, şi să ne oprim asupra eroului, un anume Jack Hard, instructor de scufundări şi vânător de comori, care descoperă din greşeală un laborator ultra-secret dosit pe fundul oceanului. Aventurierul abisurilor nu stă părea mult pe gânduri şi se grăbeşte să-şi bage nasul unde nu-i fierbe oala, hotărât să pună capăt planurilor malefice cu care se laudă organizaţia teroristă United Arms. Aceasta este descoperitoarea unei noi ferme de energie cu ajutorul căreia plănuieşte să construiască o armă de distrugere în masă de zece ori mai puternică decât bomba atomică. Bineînţeles că lui Jack nu-i place cum sună ideea şi se pune pe trosneală, transformându-se, dintr-un scafandru de profesie, într-un Rambo cu acte în regulă.

Băieţii de la Collision, studioul german datorită căruia ne împiedicăm prin magazine de Red Ocean, nu s-au spetit prea mult pentru a ne oferi o poveste care să ne ţină de cald, în condiţiile în care jocul este departe de a fi un FPS bun. Ritmul nu este unul susţinut, şi asta în ciuda faptului că adversarii atacă necontenit, materializându-se adesea ca din senin, la un pas de tine. Este ca şi cum te-ai uita în oglinda retrovizoare pentru o secundă, iar în clipa în care ai întors privirea la drum te trezeşti cu un camion călare pe tine. Boo! Inamicii sunt aproape întotdeauna aceiaşi, nivelurile sunt repetitive şi mohorâte, muniţia pentru armele mai eficace din dotare este rară, îndemnându-te să aduni cât mai multe head-shot-uri, iar dificultatea este accentuată de faptul că „pansamentele” sunt repartizate aiurea. În plus, nici vorbă de adversari bine organizaţi. Ai crede că zecile de lăzi şi vagoane împrăştiate prin catacombele de pe fundul oceanului ar trebui să-i ajute să se ferească de gloanţe, dar nu; sunt mobili, se mişcă aproape încontinuu, însă nu le trece prin cap să le folosească prea des. Ce-i drept, majoritatea pot fi distruse, inclusiv stâlpii de beton, pe care îi putem „măcina” cu gloanţe şi grenade, mediul destructibil fiind unul dintre puţinele aspecte care condimentează tăvăleala fără sens din Red Ocean. Cea mai interesantă bucată din joc o reprezintă înotul la adâncime, o schimbare de decor mai mult decât bine-venită, în care găureşti doi scafandri. Mişcările par atât de fireşti, iar senzaţia de „imponderabilitate” subacvatică este atât de bine recreată, încât aş fi petrecut bucuros încă o oră în compania rechinilor verzi fără să mă plictisesc, cu condiţia să am ce să găuresc. Din nefericire, toată bălăceala nu durează mai mult de două minute.

De la fund în sus

Drumul către suprafaţă este presărat cu adversari insistenţi, pe care Jacky îi scoate din circuit cu ajutorul a nouă arme, dintre care doar două sunt oarecum originale (una cu laser, iar alta cu plasmă). Ce-i drept, nu reuşesc să încingă atmosfera, chiar dacă se comportă suficient de realist pentru a te face să te gândeşti de două ori înainte de a arunca jocul pe geam, însă cadenţa de tragere a unora dintre ele m-a trimis de câteva ori la culcare. În rest, este clar că Red Ocean copiază câteva idei interesante din alte jocuri, cum ar fi F.E.A.R. - unde inamicii atacă într-un mod similar, dar mult mai inteligent şi în haite bine organizate, însă lipsa de interes a nemţilor de la Collision pentru propriul lor produs s-a materializat într-un joc sec, nu neapărat prost, dar exasperant de linear ca mod de desfăşurare a acţiunii şi foarte previzibil. Concomitent, level designul nu aduce nimic special, peisajul din Red Ocean fiind dominat de culoare claustrofobice şi depozite, iar coloristica simplă se reduce la nuanţe de gri, negru, roşu şi maro pământiu. Ceea ce nu-l ajută deloc, scurtându-i drastic viaţa şi aşa foarte scurtă.

Ape tulburi

Din punct de vedere vizual, Red Ocean nu este nici frumos, nici urât, cele mai mari neajunsuri ale sale fiind iluminarea prea pronunţată şi texturile „băloase”. Chestiunea e că jocul băieţilor de la Collison, stând alături de titluri precum F.E.A.R. sau Far Cry, nu ar fi băgat de nimeni în seamă. Red Ocean pur şi simplu nu impresionează.

Autor: KiMO

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te