Enemy Territory: Quake Wars - review - Jocuri - Level

Enemy Territory: Quake Wars

Un jucător în propria sa ligă

Cooperarea în joaca pe echipe nu este pentru oricine, mai ales acum când jocurile au devenit din ce în ce mai tactice, însă cel mai nou joc al studioului Splash Damage ne încurajează şi ne dă noi motive să muncim în echipă, oferindu-ne recompense individuale, acţiune alertă şi misiuni cu obiective bine determinate pe sistemul „o echipă atacă, iar cealaltă se apără.” Din avion, Quake Wars seamănă izbitor de mult cu Battlefield 2142, deoarece ambele jocuri sunt FPS-uri team-based unde acţiunea se petrece în câmp deschis, oferă un sistem de clase de personaje din care să alegem uniforma care ni se potriveşte cel mai bine şi vehicule care amplifică proporţiile măcelului. Asemănările se opresc însă aici, diferenţele la nivel de detaliu fiind suficient de mari pentru a le putea deosebi cu uşurinţă, iar asta pentru că succesorul spiritual al excelentului Wolfenstein: Enemy Territory evită gameplay-ul specific războiului de uzură din Battlefield, insistând să ne pună în faţa unor provocări mai interesante, cu misiuni structurate pe etape.

Invazie cu zurgălăi

Din punct de vedere cronologic, acţiunea din Enemy Territory: Quake Wars se petrece înaintea evenimentelor din Quake II, când Strogg, o rasă extraterestră de cyborgi, invadează Pământul aterizând pe mai multe continente simultan, iar GDF (Global Defense Force) primeşte misiunea de a-i alunga. Totuşi, deşi recrează bătăliile importante purtate de-a lungul războiului, harţile din Quake Wars nu sunt legate între ele din punct de vedere narativ, iar dintre toate modurile de joc, care în total sunt trei, cel mai jucat este Campanie. Principala caracteristică a acestuia este că face conexiunea între trei hărţi, asmuţind cele două echipe adverse una împotriva celeilalte în vederea obţinerii titlului de „cel mai bun din trei meciuri consecutive dintr-o serie.” La rândul lor, hărţile sunt împărţite în teritorii, echipa care îşi apără obiectivele deţinându-le iniţial pe toate, cu excepţia unuia dintre ele, de unde porneşte atacul echipei adverse. Menţinerea controlului asupra teritoriilor este foarte importantă, deoarece putem construi turele şi piese de artilerie numai pe teritoriile aflate în proprietatea echipei noastre. Pe măsură ce avansează, îndeplinind propriile ei obiective, echipa atacatoare câştigă noi teritorii, pe care echipa care le apără trebuie să le protejeze de-a lungul unei perioade de timp bine determinate, recucerirea lor fiind imposibilă. Pe harta Outskirts, de exemplu, extratereştrii Strogg au amplasat un dispozitiv care să supravegheze construcţia unei fabrici, misiunea forţelor GDF fiind aceea de a sparge liniile de apărare Strogg, să fure dispozitivul şi să-l transporte la înaltul comandament GDF pentru a-l supune unei analize atente. În acest caz, echipa GDF este în ofensivă, iar echipa Strogg în defensivă, primul pas pe care trebuie să-l facă atacatorii fiind distrugerea baricadei, trimiţând soldaţi care plaseze încărcături explozive pe ea. Constructorii Strogg le pot dezamorsa însă, dacă reuşesc să ajungă la ele în timp util. Odată distrusă baricada, un membru al echipei GDF trebuie să conducă apoi un MCP (Post Mobil de Comandă) dincolo de baricadă, şi să-l parcheze în curtea Avanpostului Central. Forţele Strogg pot opri deplasarea MCP-ului avariindu-l, inginerii GDF fiind adesea obligaţi să-l repare din mers. Dacă MCP-ul reuşeşte să ajungă întreg la destinaţie, un agent Covert Ops trebuie să dezactiveze apoi generatorul de scut, permiţându-le camarazilor săi să pătrundă în inima bazei adverse. În cazul în care echipa GDF îndeplineşte toate obiectivele în intervalul de timp alocat partidei, căştigă. În caz contrar, victoria le va aparţine forţelor Strogg.

Experienţă în câmpul muncii

Pe măsură ce colecţia de frag-uri creşte şi îndeplineşti obiectivele de pe hartă, precum şi cele aferente clasei din care faci parte, câştigi puncte de experienţă ce-ţi recompensează efortul depus, iar Campania este modul ideal de a aduna cât mai multe, deoarece ai mai mult timp la dispoziţie pentru a obţine rezultate. Recompensele includ arme mai bune, precizie sporită, mai multă muniţie şi multe altele, însă arsenalul este resetat la finalul seriei, forţându-te să o iei din nou de la capăt, ajutat de echipamentul standard. Probabil că astfel producătorul a vrut să păstreze un oarecare echilibru între forţe, asigurându-se că o echipă de nivel mare nu va avea niciodată ocazia să decimeze cu uşurinţă un adversar mult mai slab. Totuşi, este puţin dureros să te vezi despuiat de recompense, mai ales după ce le-ai obţinut cu atâta trudă... Oare asta nu scade puţin (cam mult) din semnificaţia recompenselor în sine?

Anyways, în Quake Wars talentul adevărat se vede într-un clasament general, avansarea în grad neţinând cont doar de acumularea unei grămezi de puncte de experienţă, ci şi de îndeplinirea obiectivelor secundare stabilite de echipă. Cu alte cuvinte, dacă te interesează doar gradele şi nu îţi pasă dacă echipa ta câştigă, oricum eşti nevoit să îndeplineşti toate obiectivele secundare, altfel nu vei creşte în grad. În acest fel, jocul încurajează camaraderia şi obligă oile rătăcite să se alăture echipei.

Aşadar, munca în echipă este importantă în Quake Wars, dar şi mai important este să-ţi ştii bine meseria şi care este rolul tău în familie, deoarece anumite obiective pot fi îndeplinite doar de o clasă anume. De exemplu, dacă joci din bocancii unui Covert Ops GDF (adică ai lunetistului), iar următorul obiectiv te pune în situaţia de a hack-ui o hardughie computerizată, va trebui să-ţi părăseşti cuibul din vârful muntelui, să te avânţi printre gloanţe şi explozii către destinaţia finală, cu speranţa că vei ajunge întreg acolo. În Quake Wars, fiecare clasă are rolul ei pe câmpul de luptă. Îndeplinirea unor obiectivele multiple, ce necesită colaborarea dintre mai multe clase diferite, nu numai că forţează o echipă să deţină câte un jucător din fiecare clasă, dar încurajează jucătorii să se joace cu toate clasele disponibile, pentru că astfel au şansa de a creşte mai repede în grad. O echipă alcătuită numai din ingineri sau soldaţi (funcţie de clasa necesară îndeplinirii obiectivului) nu va avea niciodată sorţi de izbândă împotriva unei echipe multilateral-dezvoltate; câţiva soldaţi nu au cum, practic, să se apropie de podul ce trebuie construit pentru a cuceri un teritoriu, în lipsa inginerilor care să îl ridice, a artileriştilor care să le deschidă calea şi, de ce nu, a medicilor care să-i resusciteze dacă sfârşesc tragic.

Clasele sunt în număr de cinci, iar în cazul GDF ele sunt: Soldatul, a cărui putere mare de foc îl recomandă la distrugerea obiectivelor, Medicul care poate reînvia camarazii căzuţi pe front şi împarte pacheţele cu sănătate şi Inginerul care construieşte turele defensive, repară orice şi se achită de clădirea structurilor de care are nevoie echipa pentru a invada teritoriul inamic. Despre lunetişti, numai de bine. Identice prin funcţionalitate, clasele Strogg sunt alcătuite din Aggresor, Technician, Constructor, Oppressor şi Infiltrator. Ca o paranteză, este bine de ştiut că atât Covert Ops-ul, cât şi Infiltrator-ul pot fura uniforma unui adversar căzut la pământ şi să se strecoare incognito în curtea inamicului. În plus, ambele facţiuni posedă câte un garaj înţesat cu vehicule reprezentative pentru fiecare rasă, numai bune pentru a transporta rapid trupele pe câmpul de luptă sau pentru a decima infanteria adversă. Nu sunt indestructibile şi nici nu joacă întotdeauna un rol crucial, dar în mâinile unor aşi ai zborului sau ai volanului pot oferi un avantaj considerabil echipelor din care fac parte meseriaşii în cauză.

Şi încă ceva. Spre deosebire de armele GDF, care folosesc arsenalul clasic de gloanţe şi rachete, dar într-o formă mai evoluată, fanii jocurilor Quake vor descoperi câteva variaţiuni pe aceeaşi temă ale câtorva arme reprezentative pentru serie, cum ar fi rail gun-ul, nail gun-ul, lansatorul de „strachete”, carabina cu două ţevi şi hyper blaster-ul. Până şi gameplay-ul, foarte alert, s-a păstrat în mare măsură, acţiunea din Quake Wars fiind astfel mai frenetică şi mai brutală decât cea din Battlefield 2142.

Splashed and Damaged

Chiar dacă jocul pune puternic accentul pe multiplayer, în Enemy Territory: Quake Wars există totuşi şi o campanie single player, cu boţi deştepţi şi tot tacâmul. Mă rog, impropriu spus campanie, dacă ne gândim că suntem invitaţi să jucăm pe aceleaşi hărţi, însă nu există metodă mai bună de a te familiariza cu gameplay-ul şi să observi liniştit diferenţele dintre GDF şi Strogg, vehiculele şi clasele acestora. Level designul, dar şi layout-ul hărţilor (în număr de 12) sunt foarte reuşite, iar echilibrul dintre spaţiile exterioare întinse şi cele interioare, unde luptele „mano-a-mano” pot deveni surprinzător de personale, se simte. Totuşi, Splash Damage şi id Software au ales să sacrifice într-o oarecare măsură grafica de zile mari în favoarea gameplay-ului, aparent pentru a putea fi jucat pe o varietate mai mare de sisteme. Jucătorul, arma acestuia, vehiculele şi efectele vizuale, cum ar fi aerul distorsionat de căldura degajată de armă, sunt singurele capitole la care Quake Wars străluceşte din punct de vedere vizual, atenţia de care a dat dovadă producătorul în cazul acestora fiind de-a dreptul exemplară. Prin comparaţie, restul obiectelor nu sunt detaliat texturate, iar exploziile sunt lipsite de spectaculozitatea pe care o aştepţi de la un joc în care se trage cu tunuri orbitale, rachete şi plouă cu grenade. Dar asta nu înseamnă că grafica din Quake Wars nu o concurează cu succes pe cea din Battlefield 2142; pur şi simplu evită să împingă limitele şi cu asta, basta.

În ciuda câtorva probleme minore şi a faptului că în primă fază nu te poţi abţine să nu-l compari cu Battlefield 2142, Enemy Territory: Quake Wars este un joc deosebit, creat de oameni care ştiu cu ce se mănâncă astfel de jocuri. Este distractiv, accesibil, cu un gameplay variat, acţiune frenetică şi idei ce reuşesc adesea să trimită concurenţa la plimbare. În concluzie, cumpăraţi-l. Dacă n-aveţi bani, împrumutaţi, cerşiţi sau imploraţi, pentru că merită să-l jucaţi.

P.S. There’s no alternative!

Autor: KiMO

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te