Culpa Innata - review - Jocuri - Level

Culpa Innata

Aventură de anvergură

Despre cum va fi lumea în viitorul apropiat sau îndepărtat s-a speculat şi se va mai specula atâta timp cât lumea are imaginaţie şi este interesată de direcţia apucată. O puzderie de filme, jocuri şi cărţi încearcă să creeze lumi obscure, care mai de care mai diferite între ele. Unele post-apocaliptice în care omenirea se chinuie să supravieţuiască de pe o zi pe alta, altele utopice în care nu mai există crime, boli şi foamete şi altele, cele mai credibile, în care omenirea continuă să se dezvolte pe linia deja apucată şi în care fiecare este pentru el. Idei ce se învârt în jurul extirpării concepţiei de bani, în demitizarea rolului familiei şi al dragostei în general, au creat lumi în care îţi este greu să te regăseşti, care pentru unii înseamnă cursul normal, iar pentru alţii moartea spirituală. Greu de imaginat totuşi locul în care ne vom afla peste 30-40 sau chiar 200 de ani. Spune-i unui cetăţean normal al secolului al XVIII-lea despre avioanele, navele spaţiale, televizoarele sau bancomatele secolului al XX-lea şi se va uita la tine ca viţelul la poarta nouă. Astfel, încearcă să îţi imaginezi cum ai reacţiona la vizita unui individ din viitor care îţi povesteşte despre ce ştiu eu ce invenţii menite să îţi facă viaţa mai uşoară sau mai grea sau despre noile concepte despre civilizaţie şi societate din secolele ce urmează.

Turcu’ şi pistolu’

Bazat pe cartea Pisica lui Schrodinger, scrisă de un turcalete numit Alev Alati, Culpa Innata (păcatul primordial) este un joc în care descoperim o lume complet diferită de a noastră şi care va lua naştere nu peste sute de ani, ci doar peste câteva zeci. Ca orice schimbare drastică apărută rapid în societate, ea a fost determinată de nişte evenimente de impact imediat şi nu ca o evoluţie normală.

Întrând în pielea lui Phoenix Wallis, detectiv din noul sistem poliţienesc al acestei noi civilizaţii, descoperim încet o lume complet nouă pentru noi, dar care ridică mari semne de întrebare. Ne trezim în anul 2047, când mare parte a civilizaţiei vestice este organizată într-un nou sistem de guvernământ bazat pe egoism, zestre genetică şi promiscuitate deşănţată. Unul dintre cele mai interesante momente ale jocului este chiar la început, când Phoenix citeşte posterele de pe pereţi şi în care este detaliat fiecare moment important al istoriei începând cu secolul al XX-lea. Astfel aflăm despre războaiele apei din Orientul Mijlociu, despre marile boli ce au decimat milioane de oameni, despre alte milioane de oameni care au murit prin însetare şi înfometare. Iar apoi vedem cum s-au prins iar frâiele în mână şi totul a intrat pe făgaşul normal. Cât de normal este, vom putea descoperi pe parcursul jocului.

O societate fagure, în care toată lumea este o albinuţă fericită să dea din aripi într-o libertate relativă aflată sub umbrela unei zestre genetice aproximativ pure (deşi nu se specifică ce au putea fi impurităţile). Phoenix se ocupă de cazul ce ar trebui să însemne saltul ei în carieră. Un imigrant rus care a reuşit să se integreze în societatea elitistă a vestului este ucis în Odesa în timp ce se afla acolo într-o vizită inopinată. Curând, Phoenix realizează că nimic nu este ceea ce pare şi totul ia o turnură deosebită. O poveste cu adevărat interesantă, ce oferă o alternativă destul de sumbră viitorului spre care ne îndreptăm.

Ororile camerei

Un adventure clasic controlat prin point and click, Culpa Innata ne poartă paşii printr-un Adrianopolis al viitorului aglomerat de opere de artă sau mobilier inspirat din filmele SF ale anilor ’70. Nefiind ajutat de un engine grafic de valoare, jocul arată destul de rău, excepţie făcând feţele personajelor, ce sunt foarte bine randate 3D. Iniţial jocul trebuia să fie o simplă reclamă pentru face rendering, dar a ajuns să fie un joc de sine stătător datorită poveştii puternice din fundal. Din nefericire, grafica poate chiar să ofenseze o mare parte a jucătorilor şi să tragă jocul mult în jos. Prima mea impresie la pornirea jocului a fost una de groază şi am simţit impulsul de a-l închide repede în sertarul cu rebuturi, dar după nici cinci minute de joc nu m-am mai putut desprinde de el.

Pornind în căutarea indiciilor către un posibil asasin, Phoenix este ajutată de o pereche de ochelari foarte şmecheri, Personal Assistant. PA-ul poate fi folosit ca jurnal, mijloc de comunicare, inventar, hartă, interfaţă de control a jocului şi chiar ca mijloc de transport. Căscând ochii tot timpul după bucăţele de informaţii, Phoenix se loveşte de o multitudine de puzzle-uri logice care mai de care mai interesante. Interesant este că jocul nu este liniar, nu trebuie să facem lucrurile în ordine pentru a putea ajunge la final. Mai ales că se pare că jocul poate avea mai multe finaluri pentru o mai bună rejucabilitate. Această tentă de RPG dă jocului un farmec aparte şi te ţine în priză non-stop. Faptul că există ciclul noapte/zi şi că anumite personaje nu vor interacţiona cu tine decât la anumite ore mai ridică un pic ştacheta.

Dialogurile din joc, deşi în unele momente te vor călca pe nervi din cauza lungimii lor, dau un plus de credibilitate personajelor care şi aşa sunt foarte reale. Fiecare dintre ei se luptă cu anumite probleme, caută să răzbească sau să se simtă bine, iar periajul pe care îl poţi aplica ego-ului lor va face minuni în a-i face să vorbească. Este bine însă să alegi cu cap dinainte replicile tale, deoarece nu vei putea să te întorci la o întrebare din meniul anterior.

Giganticul dezavantaj al jocului este sistemul de control al camerei. Nu ai niciun fel de posibilitate de a învârti camera în jurul personajului pentru o cercetare mai în detaliu a mediului înconjurător. Din cauza acestui lucru am fost nevoit în două sau trei rânduri să apelez la ajutorul oferit de un walkthrough, deoarece pur şi simplu treceam pe lângă o intrare sau pe lângă un indiciu fără să îl observ. Acele momente frustrante mai scad din plăcerea jocului şi mă împiedică să îi ofer o notă maximă la gameplay.

Revenind câteva secunde la capitolul sunet, nu se poate să nu subliniez coloana sonoră care în primele ore de joc de ţine cu gura căscată, iar apoi te face să te sinucizi prin repetabilitatea sa. Sau să nu menţionez că vocile unor personaje sunt atât de stresante şi monotone, încât îţi vine să le dai cu ceva în cap. Dar, din fericire, numărul acestora nu este mare, per total capitolul sunet fiind de zile mari.

Musai

Entuziaştii genului este musai să îi dea o şansă jocului. Culpa Innata este un adventure în toată regula, cu o poveste de zile mari, deşi este înspicată pe ici colo cu mici elemente de propagandă nazistă, cât şi comunistă ce îi mai scade un pic din credibilitate. Nu vă feriţi de el şi nu lăsaţi grafica de doi lei să vă descurajeze.

Autor: Koniec

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te