Blacksite: Area 51 - review - Jocuri - Level

Blacksite: Area 51

Alienul, spaima Americii

Cine nu a auzit de Zona 51? Mâna sus! Cum, nu se vede nicio mână ridicată? Măi să fie... unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale guvernului american este subiect de bârfă la cafea pentru oricine ştie cum se scrie E.T. Un secret atât de bine păstrat, încât se ştie despre el de prin anii ’60 şi în jurul căruia s-au născut atât de multe legende încât niciun american nu se gândeşte că poate totul se desfăşoară într-un cu totul şi cu totul alt loc. Oricum, oficial, Zona 51 este o bază militară aflată undeva în deşertul Nevada şi al cărei scop declarat este cel de a dezvolta şi a cerceta noi tehnologii de zbor. Se pare că datorită muncii depuse de cei cazaţi în acel loc de cult au luat naştere renumitul F-117 şi alte câteva proiecte la fel de secrete. Ceea ce ne interesează pe noi nu sunt însă toate aceste poveşti despre avioane sau alte asemenea prostioare, ci lucrurile ce se întâmplă cu adevărat acolo. Care? Cum care?! Testele pe extratereştri! Aceştia vin în pace şi bucurie în vacanţă pe planeta noastră, iar americanii le strică tot concediul şi îi supun la tot felul de teste, care mai de care mai stupide şi mai dureroase. Cu motivul de a-i proteja de viruşii de pe Pământ, timizii alieni sunt inoculaţi cu tot felul de injecţii ce îi fac să arate hidos, să aibă tulburări de comportament şi să le curgă nasul pe întreg parcursul şederii lor pe planeta albastră. De aia nu îi vedem la noi în staţiuni, cheltuind euro spaţiali pe tricouri cu Dracula sau beneficiind de agro-turismul nostru multilateral dezvoltat şi bazat în totalitate pe mămăliguţă cu brânză şi pălincă.

Cu tente de maro

Scenariul din spatele jocului despre care voi binevoi să vă spun câte ceva pe parcursul acestui articol se bazează pe una dintre naţiunile din spaţiul cosmic şi care, supărată (pe bună dreptate) pe tratamentul la care au fost supuşi turiştii de la ei în sejurul de la noi, vine cu jalba în proţap la tribunalul de la Haga. Midway însă nu prea le are cu geografia şi localizează Haga undeva prin Irak, unde americanul trimis să colonizeze pustiurile de pe acolo şi să eradice populaţia indigenă subdezvoltată dă nas în nas cu nişte extratereştri deloc prietenoşi. Unul dintre soldaţi este chiar lăsat să moară în ghearele acestor urâte creaturi ale Domnului.

Peste ceva vreme se abate urgia şi asupra poporului condus cu atâta mândrie şi inconştienţă de mirobolantul Bush Jr., când o nouă rasă de luptători erupe din deşertul Nevada. O serie de militari americani căzuţi în luptă au fost asimilaţi de extratereştri şi transformaţi în super soldaţi. Aceştia sunt prima linie în lupta cu foştii lor confraţi, ajutaţi evident de o tonă de extratereştri. Nu mică este surpriza eroului principal când dă nas în nas cu fostul său camarad de arme lăsat să crape în beciurile din Irak şi, culmea, află că acesta este şeful cel mare al debarcării extraterestre din America. Şi acum începe bătălia cea mare. Trage în stânga, în dreapta, în sus şi în jos de parcă se sfârşeşte lumea.

O poveste ca multe altele care au fost şi care o să fie, cea din Blacksite: Area 51 nu ne sperie prin originalitate. Ba chiar deloc. Nici un fel de întorsătură în intrigă, nici un fel de răsturnare de situaţie spectaculoasă, nici un fel de idee care să te dea pe spate. Este pur şi simplu un FPS hack&slash în care omori hoarde e monstruleţi fără milă.

Trecând la mediul în care toate aceste întâmplări au loc, pot să vă spun că au un singur numitor comun. Acela nu este nisipul din deşertul Nevada, deşi poate aşa ar fi fost logic, ci fenomenala culoare maro omniprezentă. De necrezut ca în momentul de faţă mai este posibil ca un joc ce rupe placa grafică să arate ca şi cum ar fi jucat pe un monitor monocrom. Când spun că rupe o placă grafică, nu mă refer la fantastice efecte, renderizări fenomenale sau ştiu eu ce beaver realist, ba din contră, jocul arătând ca unul de acum câţiva ani. O mare bilă neagră la capitolul grafică.

Nici din punct de vedere gameplay jocul nu excelează. Liniar până la Dumnezeu şi cu un număr foarte limitat de modele de adversari (pe tot parcursul jocului întâlneşti 6 tipuri de adversari cu totul), Blacksite: Area 51 nu este ceea ce te-ai aştepta de la un pac pac cu extratereştri. Plus că nu este deloc solicitant din punct de vedere al capacităţilor tale de jucător de FPS-uri. Poate unul dintre cele mai uşoare jocuri cu împuşcături de care am avut parte până acum.

Deşi jocul este declarat a fi squad based, rolul echipei conduse de tine nu este unul foarte important, mai ales că nici nu se descurcă prea bine în luptă. Deşi ţi se oferă posibilitatea de a da comenzi echipei (printr-un singur buton), acestea se rezumă la a se muta dintr-o poziţie în alta, de a concentra focul asupra unui singur inamic sau de a deschide uşi. Din nefericire, vei vedea că de fapt la asta se va rezuma tot rolul echipei, deoarece personajul principal este prea dur pentru a-şi deschide singuri uşile. Adică dacă vrei tu să deschizi o uşă, nu poţi... şi că tot vorbeam de sprijinul oferit ţie de echipă, trebuie să vă spun despre momentul în care unul dintre aghiotanţii tăi îţi oferă ajutor dintr-un elicopter. Ei bine, deşi acesta îţi spune unde se află inamicii, tu trebuie îi marchezi manual pentru ca el să se apuce să le dea la oase. Frumos, nu? Pe el îl doare capul dacă se apucă de măcel în momentul în care îi vede.

Cu toate acestea, jocul are şi un punct forte: sunetul. Sunetul armelor, coloana sonoră şi mai ales discuţiile pe care participanţii la trafic le au sunt chiar interesante. O parte genială din acest punct de vedere este discursul oferit de personajul negativ la sfârşitul jocului. De-a dreptul înălţător. Ce este nasol este că deşi au multe de spus, personajelor nu li se mişcă gurile. Ori sunt telepaţi, ori ventriloci. Oricum, bravo lor orice ar fi.

Autor: Koniec

Comentarii

---

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te