| Empire Earth III Site oficial Developer : Mad-Doc Software Publisher: Sierra Ofertant: Gen: RTS Platforma : PC Data lansarii: 2007-11-16 |
NOTA
LEVEL 3.5 |
Empire Earth III
Exemplul ideal de „Aşa nu”
Recunosc că un lucru pe care nu l-am făcut a fost să mă adâncesc prea tare în gameplay-ul seriei Empire Earth. Încă de la prima apariţie a jocului pe piaţă am fost destul de oripilat de ideea de avioane de vânătoare contra indivizi cu bâte. Acum, ca să fim sinceri, celelalte jocuri din serie nu au fost chiar aşa de rele, dar nici prea bune. Însă era măcar o problemă de gust personal dacă ajungeai să-l joci sau nu. Acum însă lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură.
Exemplul „jeg”
O să fiu un pic mai dur, deoarece Sierra vrea să ne ia bani pe acest joc. Aş începe cu un pic de poveste, cu un pic de situare a jocului în contextul istoric. Din păcate, este imposibil să privim lucrurile aşa. În primul rând, jocul nu numai că nu are nimic în comun cu istoria lumii, dar şi te pune în faţa unor aberaţii lipsite de bun simţ. Adică, oricum ajungi la un moment dat să ataci civilizaţii medievale cu unităţi create genetic, dar olmecii din Maria Britanie şi elefanţii din Germania sunt mai greu de „vizualizat” şi de înghiţit. Pe lângă asta, MadDoc Software a simplificat major gameplay-ul din jocurile anterioare. Astfel, acum, pe lângă faptul că nu mai există campanie, ci doar ceva de genul RISK, cucerirea lumii, nu mai poţi alege o anumită naţiune. Ai de ales între imperii, adică cel Vestic, Estic sau Orientul Mijlociu, fiecare având nişte caracteristici generale. Adică unii sunt axaţi pe cercetare, unii pe infanterie şi alţii pe cavalerie. Gândiţi-vă la confuzia care se creează când veţi avea pe hartă unităţi din diferite ere, adică vezi cavaleria parcată lângă MIG-uri, peste care se adaugă şi o amestecătură de unităţi din naţiunile care fac parte din acel imperiu. Nici nu mai ştiţi pe ce lume trăiţi. Iar la sfârşit, o să daţi de insecte gigantice create genetic, Uber-Soldieri sau alte bâzdâgănii. Cu alte cuvinte, o varză totală care ne va face să ne simţim frustraţi rău de tot.
Exemplul „orb”
Aşa, acum, să zicem că trecem peste partea de logistică şi ajungem la inteligenţă. Ei bine, jocul acesta mai are încă de tras ca să ajungă Dune 2 la capitolul pathfinding. De foarte multă vreme nu am mai văzu aşa ceva. Unităţile îşi aleg un fel de linie unde nu se vede niciun obstacol de care nu vor pur şi simplu să treacă. Se întorc şi merg, şi merg până când uită şi îşi trag din nou o linie. Uite aşa, conduci un grup de unităţi la luptă şi inamicul este în faţă şi nu-l poţi ataca, chiar dacă eşti în plin câmp. Mai departe, unităţile nu ascultă de comenzi. Fiecare face ce îl taie capul, debandada fiind imensă. Cei care ascultă ţin minte ordinul aproximativ trei secunde, după care reiau ceea ce aveau ei de gând să facă. Aş spune că este primul RTS în care a fost implementat liberul arbitru. Practic stai şi te uiţi şi nu-şi vine să crezi. Acum am ajuns să înţeleg de ce a trebuit Ştiţi Voi Cine să ne trimită un potop. Nu se mai putea altfel. Noi măcar putem juca altceva. Dar imaginaţi-vă că aţi fost obligaţi să jucaţi jegul acesta de joc şi trebuie să folosiţi resursele limitate pentru a vă auto-inspira buna dispoziţie. Tot la potop aţi ajunge.
Exemplul „daltonism”
Ei bine, acum să demontăm şi engine-ul grafic şi am terminat. E groaznic. Pe lângă faptul că eşti obligat să joci un joc simplu şi care merge prost, mai trebuie şi să-ţi pui ochelari care atenuează culorile. În plus, trebuie ca pe fiecare hartă să construiţi baza, să faceţi upgrade-uri, să faceţi armata, care nu respectă deloc niciun standard grafic actual. Te doare capul, te dor ochii, te doare ceafa pentru că trebuie să o faci. Înghiţi în sec după care la un moment dat nu mai ai de ales decât să renunţi. Şi renunţi, pentru că afară e frumos, pentru că piaţa e plină de jocuri competitive şi pentru că ochii trebuie să vadă lucruri frumoase. NU vă atingeţi de jocul acesta că e mai rău decât cel mai rău. Lăsaţi-l... sunt şi altele. Ah, şi aruncaţi-l dacă l-aţi luat, pentru că dacă va trebui să fugiţi pe o insulă pustie şi singurul joc la îndemână va fi acesta…
Autor: Locke
Comentarii
Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu
Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!
Autentifica-te sau Inregistreaza-te












