Two Worlds - review - Jocuri - Level

Aboneaza-te la newsletter
| Autentificare
User

Parola

Retine datele!
Inregistrare
Am uitat parola
| Sondaj
Culori noul LEVEL
Rosu-Negru
Portocaliu-Negru
Verde-Negru
Albastru-Negru
Rosu-Alb
Protocaliu-Alb
Verde-Alb
Albastru-Alb
Alta

 

Cauta in
| JOCURI
Coperta Two Worlds Two Worlds

Site oficial
Developer : Reality Pump
Publisher: Zuxxez
Ofertant: Best Distribution
Gen: RPG
Platforma : PC, PS3, Xbox 360
Data lansarii: 2007-09-07
NOTA
 LEVEL 

6.0

Two Worlds

Bine că nu sunt singurele două lumi care ne-au rămas

Începu să tuşească. Tuşi o dată, de două ori şi în continuare vreo cinci minute, până când în loc de ochi avea două bile mari roşii, umede şi inexpresive. Într-un final, scuipă. Scuipă o dată, de două ori şi tot aşa până când, în fine, termină de scuipat. Omuleţul cel mic şi bronzat din faţa lui îl privi dezinvolt. Dând din umeri şi scuipând şi el empatic, spuse cu o voce subţire, enervantă şi uşor condescendentă „Tu erai…”. El, tuşitorul, primi dispreţul din voce mândru în pieptul său umflat de emfizem şi spuse cu o voce canceroasă „Nu bă, mă-ta”. O dâră de agresivitate făcu micul trup al interlocutorului scund să tresară, după care se scurse în sandale şi printre degetele pline de praf de la picioare. Mâna sa subţire şi acoperită parţial de mâneca scurtă a unei cămăşi vernil se întinse spre sertarul de sub tejghea. „Ţi-au lăsat răvaşul ăsta”, spuse el şi scoase o hârtie umedă de transpiraţia numeroşilor muşterii ai birtului. Omul cu tusea ridică anevoie singura mână care îi mai rămăsese liberă după ce ridicase o halbă şi luă scrisoarea dintre degetele barmanului. O citi cu atenţie prin fundul halbei, după care se înecă cu lichidul gălbui. Tuşi din nou vreo cinci minute, dar scuipă doar o dată. Ieşi împleticindu-se pe uşă înjurând de mama focului întreaga omenire în frunte cu Ghilda Asasinilor. O uitase pe soră-sa sub un copac acum vreo câteva zile şi, normal, fusese răpită. Cine ar lăsa din mână o fetişcană frumoasă şi placidă care stă la umbră aşteptând cu nerăbdare o modificare a concentraţiei de hormoni din aer? „Exact ca mă-sa”, spuse el şi căzu, scuipând ceva de culoare roz sângerie. Două zile mai târziu, l-au şi înmormântat.

După potop…

Au trecut ani de zile de când nu am mai rezumat ca mai sus ceea ce am simţit atunci când am pus mâna pe un joc. Îmi amintesc cu plăcere unele articole care erau pe de-a-ntregul o alegorie, o paralelă apropo de calitatea şi elementele specifice unui joc analizat. Din nefericire, în ultima vreme ne-am axat prea mult pe a descrie serios unele lucruri care sunt pur şi simplu hilare. Poate este din cauză că ne-am maturizat, poate că asta doriţi de la noi. Cert este că e greu să surprinzi uneori esenţa dacă nu faci paralele, dacă nu relaţionezi. Two Worlds este exact genul de joc care are nevoie de o paralelă, deoarece este o mare dezamăgire. Avem de-a face cu veşnica problemă a unui joc interesant, cu idei şi cu un background care ar putea prinde dacă nu ar exista probleme tehnice. Fără mândrie spun că am alocat acestei producţii un timp efectiv de vreo cinci ore, ceea ce este extrem de puţin în cazul unui RPG. Normal, a fost suficient ca să-mi fac o idee clară asupra conţinutului şi în special asupra potenţialului pe care îl avea acest joc.

… e multă apă

Discutam noi odată de faptul că în teorie mounted-combat-ul ar trebui să fie un element foarte uşor de implementat într-un joc, deoarece nu schimbă regulile bazale. Am văzut asta în jocul proiect independent, Mount&Blade, unde în 23 MB aveam acest lucru foarte bine realizat. Proiectanţii de la Reality Pump, un studio de altfel foarte bine cunoscut pentru Earth 2160 şi Frontline Attack, au încercat acelaşi lucru, însă pe engineul grafic greşit. Astfel, vă veţi bloca în prima textură călare şi nu veţi mai putea pleca de acolo în vecii vecilor. Mă voi concentra totuşi asupra conceptului jocului, singurul care merită într-adevăr atenţie. Two Worlds este un mixaj, un potpuriu de idei din alte trei jocuri, Gothic, Elder’s Scrolls şi Diablo. Acum, adunătura de lucruri nu este rea, în sensul că au creat un sistem interesant de combat şi skill-tree. Astfel, leveling-ul este la fel de rapid ca în Diablo, plus că avem arme socket-ate, lupta este asemănătoare cu cea din Oblivion, iar skill-tree-ul este o combinaţie a celor trei. Părerea mea este că se exagerează cu beneficiile obţinute din punctele investite în skill-uri şi atribute, deoarece în teorie s-ar crea un dezechilibru mare care ar face ca sfârşitul de joc să fie mult prea uşor, vezi Morrowind. Din acest motiv probabil, producătorii au făcut ca nivelul unora dintre inamici să fie scalabil cu jucătorul. Din păcate, nici acest sistem nu a scăpat de multitudinea bug-urilor aflate la tot pasul, motiv pentru care în zona de start un anume urs te omoară dintr-o singură lovitură. Ca să fiu sincer, jocul cu totul este dezechilibrat din toate punctele de vedere în afară de storyline, unde lucrurile stau destul de bine. 

Efectul „Vorba”

Una dintre iniţiativele de luat în seamă ale producătorilor este aceea de a folosi o engleză mai arhaică în conversaţie, pentru a crea impresia de fantastic. Deşi ar fi sunat bine, personajele se forţează să vorbească, probabil din cauză că actorii au avut mari probleme în a citi acele cuvinte. Aşadar conversaţiile sunt de-a dreptul silabisite, lucru care este foarte, foarte enervant. Ar fi fost frumos ca, încercând să-i ignori pe cei din jur în timp ce vorbesc, să arunci o privire asupra peisajului. Deşi nu arată rău, engine-ul grafic este foarte greoi şi extrem de prost optimizat. Am schimbat la setări de mi-a venit rău, însă variaţiile framerate-ului au fost vizibile doar dacă am micşorat range of view. Dinamica personajelor este oribilă, iar sunetele pe care le scot hilare de-a dreptul. Unde mai pui că al tău warrior nu poate da cu sabia dacă fuge, motiv pentru care am alergat 20 de minute după un goblin arcaş cu 1% health, care nu voia să se oprească. Nu îl puteam opri. Până la urmă, s-a înfipt într-o textură şi am reuşit să îl lovesc. În schimb, un lucru care mi-a atras atenţia a fost că mulţi dintre cei ucişi de mine se transformau noaptea în stafii… care nu mureau decât dacă aveam spirit damage sau dacă loveam cu vrăji. Alte elemente interesante există, însă din păcate nu ajungi să afli de ele pentru că jocul este extrem de greoi. Te aduce repede în situaţia de a distruge tastatura, motiv pentru care nu vi-l recomand decât dacă vă place să o faceţi. Two Worlds este un joc mort în faşă chiar şi după ultimele trei patch-uri. Însă dacă altfel nu se poate…

Autor: Locke

Comentarii


abnaxus 2008-08-31 23:07:08
Din pacate acesta este unul dintre putinele review-uri facute in graba de catre Locke, poate ca daca ii acorda atentia cuvenita ar fi realizat ca acest joc merita mai mult de un review de 2 pagini si de o nota care nu ii face deloc dreptate. Pacat, pentru ca este un joc bun !
Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te

| Revista
JOCURI FLASH

Pizza King 2

Sky Wings
FAZA ZILEI
Nota : 7.80
Vizualizari : 587
JOCURI FLASH

Show Jumping

Dirt Bike 3
FAZA ZILEI
Luni dimineața.
Nota : 4.00
Vizualizari : 1108
www.chip.ro
Fotoworld - Favoritele săptămânii 30 Noiembrie - 5 Decembrie

Este din nou, vremea bilanțului săptămânal al site-ului Fotoworld. Ca întotdeauna, am primit fotografii bune, foarte bune și mai puțin bune.

CONTINUARE

POWERED BY