Dark Messiah of Might and Magic - review - Jocuri - Level

Dark Messiah of Might and Magic

Ar putea fi un altfel de Crăciun...

Ţinând cont de sărbătoarea religioasă de luna aceasta, îmi e imposibil să nu fac legătura între naşterea unui Mesia real şi cea a unuia virtual. Diferenţa este faptul că cel virtual nu se încadrează tocmai corect în canoanele moralei creştine, care face diferenţa clară între bine şi rău. Mesia acesta are un alt bagaj genetic, care nu are nimic de-a face vinul, peştele şi leproşii. El are posibilitatea să aleagă, lucru important. Interesant este că odată ce a ales, mai poate alege o dată. Şi tot aşa... Nu mi se pare corect, însă este efi cient.

Might and Magic

Mă gândesc dacă există alţi termeni mai clari care ar putea defi ni o lume fantasy. Şi nu există. New World Computing au fost cei care l-au inventat şi este al naibii de clar. Acest lucru s-a putut observa şi după cele patru Heroes of Might and Magic, respectiv nouă Might and Magic. 13 jocuri create în acelaşi univers, care ne-au bucurat tinereţile. Însă New World Computing şi 3DO au dispărut. Ubisoft a preluat licenţele şi e clar că e hotărât să meargă înainte cu seria. Dacă HOMM V este un joc destul de reuşit prin care s-a întors spre tipul de gameplay din HOMM III, în cazul Might and Magic a ales o cale diferită. Seria Might and Magic este în sine aproape o defi niţie a RPGului clasic. Ubi a ales linia FPS-RPG-ului pentru continuare, lucru pe care l-am primit cu extrem de multă dezamăgire. Mă aşteptam la un super RPG ca să fi u sincer, însă e clar că nu depinde de mine. Cert e că până la urmă, de pe urma reclamei care i s-a făcut, interesul mi-a fost din nou captat. Părerea mea este că alegerea engine-ului Source 2 a fost o decizie strălucită, având în vedere calitatea sa. Acesta nu numai că i-a asigurat un grad ridicat de jucabilitate, datorită faptului că engine-ul rulează excelent pe sisteme low end, dar a şi dat posibilitatea producătorilor să se concentreze foarte mult pe partea de level design. Practic, o grămadă de timp a fost câştigat de pe urma faptului că nu a trebuit să creeze un engine de la zero. Aşadar, până la urmă seria Might and Magic nu a ajuns chiar foarte rău. A suferit un anumit grad de reprofi lare, însă măcar continuă.

Dincolo de Univers

Dark Messiah a ales doar două facţiuni din multitudinea celor care domină noul univers Might and Magic. Lupta se dă între demoni şi oameni, pentru controlul absolut al unui artefact de o imensă putere. Acesta fi e ar putea defi ni pentru o perioadă extrem de lungă un nivel ridicat de stabilitate al imperiului Griffi n, fi e ar putea aduce întreaga populaţie umană în pragul extincţiei. Toate acestea depind doar de un singur individ, cu sânge mixt, care este acel Dark Messiah anunţat la sfârşitul campaniei din Heroes V. El se va naşte şi va avea de ales. Însă deocamdată nu se ştie cine e şi unde e. Jocul te va introduce destul de repede în acţiune, înfăţişându-te ca un tânăr abia trecut de adolescenţă, crescut şi educat de un magician imperial. Scopul tău este de a găsi un anumit artefact ascuns undeva departe, într-un templu extrem de vechi. Ei bine, lucrurile par simple, însă nu e neapărat cazul. Depinde de calea pe care o alegi, de skill-urile pe care le deţii şi nu în ultimul rând de nivelul tău de inteligenţă şi de spiritul de observaţie.

Moduri de lucru

După cum ştiţi, Source 2 se diferenţiază de celelalte prin fi zica sa care deschide un număr foarte mare de posibilităţi celor cu imaginaţie bogată. Producătorii au reuşit ceva absolut incredibil în ceea ce priveşte numărul imens de posibilităţi de a ucide în acest joc. Practic, aproape că armele devin doar o funcţie de alegere. De exemplu, plecând de la simplul picior în stomac care te aruncă în prăpastie şi ajungând la angrenaje serioase, gen pârghii cu efect de bombardament şi pendule care mătură totul în calea lor. Mai departe, ai sticlele de ulei pe care le arunci la picioarele inamicilor şi în care tragi cu săgeţi aprinse ca să le dai foc. Poţi folosi aproape orice obiect pentru a sparge capete şi a rupe picioare. Modul în care aceste obiecte se comportă nu este extrem de real, însă sufi cient pentru a crea un anumit nivel de rejucabilitate. Împreună cu nivelul artistic al level designului, imersiunea este totală. Totuşi, să ţii cont de mediu pentru a-ţi duce la capăt misiunea nu este un lucru uşor după ce atât de multă vreme am fost obişnuiţi să ne folosim exclusiv de ceea ce aveam în mână, fi e sabie sau armă de foc. Mie mi-a luat cam jumătate de joc să ajung să ţin cont permanent de faptul că nu e nevoie să mă bag cu sabia în mijlocul inamicilor pentru a-i elimina, ci e sufi cient să-i facă să vină după mine în camera în care se plimbă un trol mare. Apoi am stat şi am privit spectacolul. Totuşi, aici apar multe probleme. Spre exemplu, anumite efecte sunt prea puternice. Un butoiaş aruncat într-un inamic îl omoară instant, ceea ce e cam exagerat. La fel, lovitura de picior care aruncă în hău are efectul unei bile de demolat. Un alt efect exagerat este cel al shield bash-ului care face damage cam ridicat. Unele probleme se rezolvă prin patch, altele nu.

Cunoştinţele

Dacă până acum am vorbit de mediu şi de cele 20 de modalităţi de a ucide altfel, ce-ar fi să luăm în calcul şi restul modalităţilor de a ucide în mod normal? Arkane Studios, producătorul, a introdus în joc un sistem de skill-uri simplu, dar complet. Există trei tree-uri pe care vă puteţi axa, melee/range, arcane/healing şi stealth. Punctele de skill câştigate pe parcursul jocului le veţi investi astfel pentru defi nirea personajului din punct de vedere al clasei, deoarece aceasta nu se alege de la început. E interesant faptul că pot fi create nişte hibride foarte interesante ca abilităţi. Skill-urile acestea au funcţie multiplă în sensul că, pe lângă îmbunătăţirea atributelor clasice, mai au ataşate o serie de abilităţi speciale care variază de la combo-uri pentru partea de melee până la posibilitatea de a face zoom sau de a deveni invizibil. Între skill-uri există un nivel mare de interdependenţă, ceea ce înseamnă că punctele trebuie investite cu grijă. Trebuie să ţineţi cont şi de faptul că jocul este o aventură perfect liniară şi că nu puteţi să faceţi „level up” aşa cum vă taie capul. Numărul de puncte de skill are un maxi foarte clar şi predefi nit. În ceea ce priveşte stilul de luptă de tip fi rst person, Arkane a făcut o treabă tare bună. Modul de a lovi este de tip combo, de la cele foarte simple de slashing şi piercing până la cele mai complexe, care se învaţă din skill-uri, iar pentru bloc se foloseşte clic dreapta. Interesant este modul în care au fost implementate armele, în special Staff - ul. Acesta nu face damage mare, însă loveşte mai mulţi inamici pe care îi pune uşor la pământ. În felul acesta primiţi acea fereastră necesară pentru a vă folosi vrăjile ca mage. Echipamentul nu este foarte variat şi eu consider asta un dezavantaj. De asemenea, artefactele de echipament sunt de multe ori amplasate complet cretin, în locuri în care nu te-ai aştepta, la îndemâna tuturor... ceea ce te face să te întrebi de ce nu sunt folosite de ei. Echipamentul are însă cerinţe de skill şi e evident gândit în funcţie de clasă. Un lucru care nu mi-a plăcut a fost acela că obţii cel mai bun echipament din joc dacă faci o anumită alegere. În felul acesta practic eşti forţat să mergi pe o anumită linie, deşi primeşti surogatul libertăţii (mană cerească în jocurile liniare). Cert e că la sfârşit mai poţi alege o dată, că doar eşti Messiah...

Neplăcerile

Per ansamblu, jocul este categoric unul de calitate, iar conceptul este interesant. Sunt însă două mari probleme care nu implică partea tehnică. Una este legată de faptul că povestea este extrem de superfi cială, adică un story de trei lei care se încheie aiurea şi este complet previzibil. Mi se pare ciudat că Arkane, aceiaşi oameni din spatele Arx Fatalis, a dat-o în halul ăsta în bară cu scenariul. A doua problemă mare a jocului este liniaritatea şi scriptarea exagerată a unor secţiuni. Practic, te simţi condus de joc de la început la sfârşit. Desigur, nu ar fi fost asta o problemă mare dacă jocul ar fi fost lung, însă 13 ore de joc mi se par extrem de puţine pentru un titlu de o asemenea anvergură. Producătorii ar spune că s-au concentrat mai mult pe partea de multiplayer, însă despre asta e un pic mai mult de vorbit. Acum, ajungând şi la partea mai tehnică, deşi level designul este superb, totuşi jocul abundă în bug-uri grafi ce. Probleme legate de încurcarea prin texturi apar de fi ecare dată când foloseşti arcul cu funie. Sunetele pe sisteme care au mai puţin de 1,5 GB RAM aproape că nu funcţionează. Tipul de încărcare al nivelurilor mi-a adus aminte de vremea când stăteam să încarc jocuri de pe casetă pe Spectrum. Păcat de aceste umbre care se lasă grele peste o producţie de excepţie din alte perspective.

Multiplayer

Producătorii au încercat să conceapă ceva special în ceea ce priveşte partea de multiplayer. Pe lângă modurile de joc deja clasice, s-a introdus un sistem de skill-uri special pentru această parte. Pe măsură ce joci pe un server, faci level up şi primeşti puncte de skill. Cu acestea îţi îmbunătăţeşti personajul, însă skill-tree-ul este complet diferit de cel de single player. Problema este că dacă ieşi de pe serverul respectiv, pierzi toată experienţa şi este destul de greu să o câştigi. Problemele din multiplayer sunt animaţiile personajelor (care sunt groaznice), dependenţa enormă de ping şi faptul că jocul crapă extrem de des, ceea ce duce la mari frustrări. Aproape că aceste lucruri fac multiplayer-ul redundant. Bănuiesc că e timpul să dau citatul... Aşadar, trecând dincolo de problemele tehnice şi de liniaritate, Dark Messiah of Might and Magic este un joc care poate intra în Hall of Fame la o adică...

Autor: Locke

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te