Age of Pirates: Caribbean Tales - review - Jocuri - Level

Age of Pirates: Caribbean Tales

Cred că dacă veţi da un search pe internet după Captain Blood, Captain Cutlass, Blackbeard sau Anne Bony, o să obţineţi suficiente informaţii încât să nu fie nevoie să fac eu o introducere plictisitoare. Ştim cu toţii că deşi piraţii sunt un subiect de succes pentru producţiile cinematografice, jocuri au fost destul de puţine şi extrem de puţine de calitate. Genul preferat a fost cel RPG, iar cel care a deschis seria pentru noi, cei mai recenţi pe piaţă, a fost Sea Dogs. A mai fost un joculeţ prin anii ’90, pe nume Pirates, care nu era RPG şi care a fost umbrit de către lansarea jocului Civilization al lui Sid Mayer. Însă ulterior am mai avut şi Pirates of the Caribbean, care ar fi trebuit să fie de fapt Sea Dogs 2. Iar acum, de fapt şi de drept, avem de-a face cu Sea Dogs 3, ascuns sub un alt titlu, din motive de licenţă. De menţionat că jocul a fost lansat în Rusia la sfârşitul anului trecut.

Comori ascunse

Orice poveste cu piraţi trebuie să aibă legătură cu o comoară. Chiar dacă nu întotdeauna e un cufăr, într-o peşteră subacvatică, ci doar un secret care te va face chiar mai bogat, important este că e vorba de aceleaşi căutări. Un anume pirat, o dată în viaţa lui, dă o lovitură şi se alege cu bogăţii inimaginabile. Viaţa pe care şi-a ales-o nu-i permite să o cheltuiască, aşa că o ascunde. Şi de aici, sunt atât de multe de povestit… Unde mai pui că până şi în ziua de azi se mai găsesc astfel de comori. Păcat de valoarea lor istorică. Ei bine, în Age of Pirates avem un storyline care poate fi urmărit sau nu. E interesant că diferă pentru cele două personaje, cel feminin, cu sâni tipic de mari, şi cel masculin, cu caracteristici de tip New Age Vocal Music Group. Evident, la un moment dat, se vor intersecta şi o vor lua pe aceeaşi pantă. Important este rezultatul până la urmă... Jocul nu te obligă să mergi pe storyline. Libertatea pe care ţi-o oferă îţi permite să îţi creezi practic propria ta poveste, de pirat în Caraibi.

Politică

Jocul te situează într-o perioadă istorică în care Anglia, Franţa, Spania şi Olanda se luptau pentru dominaţie peste Arhipelagul Caraibilor, din multiple motive. Situaţia politică locală era extrem de instabilă. Piraţii erau folosiţi de către toată lumea ca unelte mai puţin ortodoxe de control al mărilor.Practic, spre deosebire de ceea ce crede lumea, piraţii erau departe de a fi firi independente, singuri împotriva tuturor. Pentru a putea supravieţui, aveau nevoie de un sprijin destul de solid din partea unui guvern cât de cât puternic. Însă toţi aveau grijă să pună câte ceva deoparte şi pentru propriile nevoi. Iar ca regulă, piraţii încercau să nu se calce pe coadă între ei... însă respectul şi loialitatea erau influenţate de bani şi de teamă. Ei bine, e interesant faptul că şi acest joc te pune cam în aceeaşi situaţie. Dacă vei alege să fii pirat, va trebui să fii foarte atent de cine te iei. Ar fi chiar indicat să lucrezi pentru un guvern-două, de preferabil cu relaţii bune între ele. Astfel, când vei colinda mările în căutare de pradă, nu te vei pomeni cu un ciorchine de 10 nave care vor să-ţi redea materia organică naturii. Sincer, ca pirat, am ales Franţa ca principala mea ţintă… din motive pe care nu vreau să le aduc în discuţie. Reputaţia ţi-o va lua înainte şi de multe ori chiar dacă vei naviga net inferior dotat, lumea te va ocoli...

Surse

Când vei începe jocul, te vei afla în posesia unei mici corăbii, cu cargo mic, cu 12 tunuri... dar foarte rapidă. Modul în care vei începe să faci bani depinde exclusiv de fiecare în parte. Jocul oferă o mulţime de posibilităţi, fiecare fiind pe cât de bănoasă, pe atât de riscantă. În postura de comerciant, nu trebuie să te fereşti decât de piraţi, cam 2-5% dintre corăbiile care colindă harta, ceea ce implică un risc scăzut. Însă, ca să fim sinceri, chiar dacă aduce bani într-un ritm constant, comerţul s-ar putea să nu fie cea mai bună alternativă. Însă, pentru doritori, sistemul implementat e extrem de simplist. Unele colonii importă anumite produse, altele le exportă. De fiecare dată când treci printr-un port şi verifici piaţa, vei afla informaţii specifice referitoare la nevoi şi surplusuri. Economia e totuşi dinamică, aşa că nu întotdeauna ceea ce ştiai de luna trecută va şi funcţiona. Desigur, mai există şi zvonurile pentru care plăteşti destul de mulţi bani, dar care îţi pot da informaţii referitoare la crizele de produse în anumite porturi. Astfel, poţi obţine profituri ceva mai mari, însă nu te aştepta la îmbogăţirea peste noapte. După ce vei avea mai multe nave, vor creşte şi profiturile. Plus că piraţii se vor gândi de două ori înainte de a te ataca. Dacă doreşti în schimb o sursă de îmbogăţire rapidă, pirateria e cea mai bună opţiune. Desigur, riscurile sunt mari şi este foarte important ce skill ai tu ca jucător, respectiv personajul tău. Însă câştigurile sunt mult mai mari decât cele prin comerţ. În plus, misiunile date de guvernatorii pentru care lucrezi se plătesc exagerat de bine. Ai nevoie doar de o corabie şi de fler pirateresc.

Tactici

După cum spuneam, jocul este un RPG. Asta înseamnă că aproape prin tot ceea ce faci vei câştiga experienţă, pe care o poţi folosi pentru a-ţi creşte o listă serioasă de skill-uri şi pentru a învăţa abilităţi noi. În funcţie de ceea ce doreşti să faci din personajul tău, ai posibilitatea de a alege între a-l face un căpitan adevărat, cu skill-uri de navigaţie şi/sau melee sau de a-l specializa pe diferite domenii, ca de exemplu trading. Anumite specializări pot fi acoperite angajând ofiţeri, care, în poziţiile potrivite, îţi vor ţine locul de multe ori mult mai bine. Din nefericire, punctele obţinute din experienţă sunt foarte puţine, iar level-up-ul se face foarte greu. Ceea ce înseamnă că de cele mai multe ori, ofiţerii pe care îi găseşti să-i angajezi sunt mult, mult mai specializaţi decât ai putea fi tu vreodată. Însă poate până la urmă asta e şi ideea. E interesant că odată ce angajezi un ofiţer, acesta va dobândi experienţă pe domeniul lui şi-l vei putea creşte cum vrei în continuare. Mai mult, când vei avea oraşe care îţi aparţin, îţi vei putea antrena ofiţeri exact aşa cum îi doreşti. În final, pentru personajul tău cel mai important skill este Tactics, care îţi permite să ai mai multe corăbii sub conducere. Normal, fiecare dintre corăbii va trebui să aibă câte un căpitan, pe care îl vei plăti cu bani frumoşi de tot. Însă se ştie că orice pirat care se respectă lucrează singur, pentru că nu se ştie niciodată când, în mijlocul luptei, prietenul tău se va decide că vrea să devină independent. De aceea, cea mai bună tactică este capturarea corăbiilor şi vânzarea lor în cel mai apropiat port. Ciudat, dar cei ce cumpără nu rămân niciodată fără bani. Unii ar spune că scopul acestui de joc este de a ajunge cel mai tare, de a avea cea mai mare corabie posibilă, cu cele mai multe tunuri posibile şi cu mii de oameni sub comandă. Aş zice că e oarecum greşit. De-a lungul istoriei, piraţii nu au folosit niciodată corăbii mari. Motivul este că sunt greu manevrabile, iar costurile de întreţinere sunt imense. Unii dintre ei nici nu aveau resursele necesare pentru a întreţine acest tip de corăbii, mai ales pentru că nu merită. Cele 32 de tunuri ale unei Corvette sunt suficiente pentru a face bani. Nimeni nu te obligă să ataci un Manowar cu 100 de tunuri şi 1500 de oameni la bord, pentru că nu merită efortul. Da, ai lua o grămadă de bani dacă ai vinde-o, însă în timpul în care încerci să o dobori pe aceea poţi captura alte 10 mult mai mici. Normal, dacă ajung să te scoată banii din casă, poţi pune mâna pe o astfel de corabie şi ataca două convoaie în acelaşi timp. Problema este că de cele mai multe ori vei ajunge să le scufunzi şi mai puţin să iei banii pe ele. Plus că manevrabilitatea sa chiar cu skill-uri mari e dezamăgitoare şi ai senzaţia că te mişti ca melcul. Şi oricum... cu 32 de tunuri poţi pune pe brânci o corabie cu 100, cu condiţia să alegi tactica potrivită, adică atacul dinspre pupa, care se ştie că era tactica preferată de piraţi. Problema în acest joc este că s-a inventat butonul „Sail to”. Acest buton te va pune întotdeauna aproape de cealaltă corabie şi într-o poziţie favorabilă. Comportamentul său e absurd, deoarece nu înţeleg cum poţi ajunge din urmă o corabie care merge cu opt noduri, iar a ta prinde doar patru...

Posibilităţi

În principiu, Akella a făcut treabă bună cu acest joc. Însă nu cred că trebuie să vă spun că se putea şi mult, mult mai bine. În primul rând, este o diferenţă ca de la cer la pământ între comportamentul pe uscat şi cel pe mare. Dacă sistemul de navigare pe ocean, conceptul de joc, luptele, fenomenele atmosferice, practic tot ceea ce implică oceanul sunt superb realizate, în momentul în care te trezeşti în luptă sau fugind prin oraşe, lucrurile stau foarte prost. Parcă personajul tău se chinuieşte să facă fiecare pas în parte. Ba mai mult, NPCurile merg în cerc, fără niciun scop, voice-acting- ul fiind complet aiurea în raport cu motivele pentru care îi deranjezi. Spre exemplu, când iei un quest, individul îţi spune că nu vrea să vorbească cu tine, însă în textul de jos e o întreagă poveste despre familia lui la care trebuie să ajungă şi o întrebare dacă nu ai vrea să-l însoţeşti acolo. Grafica în oraşe este şi ea vizibil mai puţin lucrată decât cea de pe mare, de parcă ar fi două engine-uri diferite. O altă problemă este legată de faptul că nu contează reputaţia sau alte lucruri când iei misiuni de la NPC-uri. Ei au totală încredere în tine că o să-i ajuţi şi-ţi lasă corabia pe mâini ca să o escortezi în cine ştie ce port. Lucrul care m-a deranjat sunt unele misiuni de escortă care mă trimiteau în porturi ostile fără să mă avertizeze. Şi astfel pierdeam reputaţie în mod inutil cu vreo două-trei facţiuni. În rest însă, contrar unor opinii pe care le-am auzit prin anumite părţi, se poate spune că poţi găsi oricând ceva de făcut. Iar în momentul în care vei ajunge să ai propriile oraşe, micromangement-ul se complică destul de tare. Oricum, în orice moment te poţi întoarce pe mare, unde parcă ai vrea să stai tot timpul, pentru că este o plăcere a ochiului. Se poate spune că Age of Pirates este un demn succesor al seriei, însă din păcate părerea mea este că lucrurile se mişcă totuşi mult prea greu în acest domeniu al RPG-urilor piratereşti.

Autor: Locke

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te