Caesar IV - review - Jocuri - Level

Caesar IV

Nimeni nu mai are timp să fabrice jocuri adevărate

Au trecut opt ani de la lansarea lui Caesar III şi, între timp, s-au întâmplat foarte multe lucruri în gaming. Deşi nostalgicii se opun, totuşi se poate spune că nu numai engine-urile grafice au evoluat, ci şi conceptele de joc. Unul dintre lucrurile cele mai interesante este faptul că dacă în trecut majoritatea builder-elor erau gândite în jurul umanităţii în general, acum ele se construiesc în jurul claselor sociale în particular. Toate buildere-ele lansate anul acesta au în gând, aşa cum este şi normal, faptul că nu toţi oamenii sunt la fel şi au aceleaşi nevoi, ci se diferenţiază în funcţie de avere. Este o mare descoperire într-adevăr... La aceasta se mai adaugă simplificarea, pentru a prinde, din punct de vedere comercial, o clasă cât mai mare de gameri. Însă apar probleme foarte mari deoarece jocurile de genul acesta sunt complexe, plecând încă de la idee. A avea grijă de nevoile populaţiei într-un mod decent necesită nu numai un engine economic şi social de background strălucit, ci şi extrem de mult micro-management. Din acest punct de vedere, exceptând poate CityLife, genul acesta de jocuri involuează pentru a se adapta nivelului scăzut de cultură şi inteligenţă al populaţiei din ţările dezvoltate. Altfel nu-mi pot explica…

Noi nu gândim

Faptul că industria jocurilor video a atins cote atât de comerciale duce invariabil la deturnarea atenţiei de la ceea ce înseamnă într-adevăr ideea de joc video. În opinia mea, un joc video şi mai ales un joc pentru PC este un software menit să te destindă, să-ţi satisfacă atât nevoile legate de distracţie, cât şi pe cele legate de inteligenţă. Astfel, atunci când mă pun în faţa calculatorului pentru a JUCA ceva, vreau să mă simt bine, să-mi iau gândul de la problemele zilnice, dar în acelaşi timp să-mi fie stimulat IQ-ul, care se odihneşte în timpul monotoniei zilnice. Pe lângă asta, consider că jocurile trebuie să aibă şi o funcţie educativă, să îmi transmită informaţie într-o formă plăcută, pentru a-mi lărgi orizonturile. Deşi pare surprinzător, chiar şi un shooter poate face toate aceste lucruri, fără să ajungi să te oboseşti gândind. Însă în ultima vreme, cele mai multe jocuri sunt orientate spre obsesiile noastre, spre defectele noastre de caracter, care sunt exploatate în mod violent pentru a crea o nouă obsesie, cea a jucatului pe calculator. Acest lucru duce invariabil la dependenţă şi, evident, la câştiguri mai mari. Prin noile abordări, industria jocurilor a devenit un element nociv în dezvoltarea societăţii umane. Caesar IV este un model caracteristic pentru ceea ce am spus mai sus. Practic, dacă ar fi după mine, nici nu aş mai intra în amănunte. Aş defini Caesar IV din start ca un joc , pe care nu îl recomand nimănui.

Damage Over Time

În primul rând, Caesar IV, care este un builder istoric, transformă istoria în nimic. Parcă întregul Imperiu Roman se grupa în jurul întreţinerii oraşelor, fără să aibă alte treburi. Parcă Roma era mai preocupată să trimită legiunile să concedieze un guvernator decât să le distribuie acolo unde erau necesare, la marginile Imperiului. Scoaterea din funcţie se făcea mult mai uşor prin asasinat decât prin armatele care băteau la porţile oraşului. Caesar IV pleacă în oricare dintre misiuni cu o ameninţare, şi anume că dacă nu conduci oraşul cum trebuie, legiunile romane vor veni să te elimine. Cu alte cuvinte, este introdus din start elementul stres, încă din tutorial. Pot spune că primul lucru care m-a şocat a fost reprezentat din nou de dimensiunile foarte restrânse ale hărţilor, la fel ca în CivCity Rome. Probabil este o limitare dictată de engine-ul grafic, care ar pune pe brânci orice calculator dacă oraşele ar fi prea mari. Aşadar, apare problema spaţiului. Mai departe, numai anumite zone pot fi cultivate, loc care trebuie lăsat gol pentru posibilele ferme din viitor. Însă nu ştii exact cum se vor încadra, aşa că e dificil să construieşti în jurul lor. Dacă încerci să faci un drum, constaţi cu surprindere că toate sunt autostrăzi, mult prea late faţă de cum ar trebui. Din momentul în care aşezi prima clădire, realizezi că sunt supradimensionate în raport cu dimensiunile hărţii. În continuare, ceea ce din punctul meu de vedere este deja mult prea mult, zonele rezidenţiale nu trebuie să conţină mai mult de trei case, ceea ce înseamnă că 80% din spaţiul hărţii este ocupat de partea comercială şi de producţie. Cu alte cuvinte, e ca şi cum toţi am locui în centrul Bucureştiului, în 10 blocuri, iar restul oraşului ar fi numai magazine, fabrici, teatre, cinematografe şi alte clădiri din această categorie. Adică, Caesar IV, ca organizare primară, este din start ceea ce nu ar trebui să fie.

Economico-social

Uite aşa am ajuns la engine-ul economic. Aici lucrurile stau mai bine. În general, scopul este de a satisface nevoile celor trei clase sociale. Fiecare are nevoile de bază, plus cele specifice legate de altitudinea la care se află în relieful de clasă. Patricienii sunt aproape imposibil de mulţumit. Pe lângă asta, va trebui să ţineţi mulţumită Roma prin cadouri şi prin realizarea obiectivelor stabilite de aceasta şi să-i gâdilaţi pe zei cu temple şi ofrande. Totul e foarte simplu. Însă, aici apar cele mai mari probleme. În primul rând, nu faceţi greşeala să construiţi, ca în vechime, zone rezidenţiale. Nu are sens. Două case pentru plebe sunt suficiente. Mai departe, nu încercaţi să controlaţi distribuţia bunurilor pentru că este imposibil. Producătorii au renunţat complet la acest lucru, motiv pentru care este un haos total. Una din două case va avea tot ce-i trebuie, iar a doua, pentru că e cinci metri mai încolo, nu. De asemenea, cele 6-8 clădiri rezidenţiale pe care le va avea oraşul vor trebui construite exact în jurul pieţelor, pentru că toţi locuitorii sunt nişte putori şi îşi vor asigura strictul necesar dintr-o piaţă aflată la 100 de metri. Dacă apeductele nu ocupă prea mult loc, atunci bazinele sunt foarte mari şi asigură apă potabilă pe suprafaţă foarte redusă. Nici nu vreau să mai continui, pentru că nu are sens. Poate multă lume se întreabă cum este combat-ul. Ei bine, e practic doar o funcţie de număr. Dacă ai mai mulţi oşteni, câştigi. Simplu şi la obiect. Practic, nimic nu merge cum ar trebui să meargă, exceptând poate partea de rapoarte, care este într-adevăr bine făcută. Puteţi afla orice doriţi să aflaţi. Sfătuitorii vă spun chiar vocal care sunt problemele. Însă nu faceţi greşeala să gândiţi complicat pentru a le rezolva, pentru că nu e cazul.

Finalul

Per ansamblu, exceptând engine-ul grafic, jocul este doar o schiţă a ceea ce a fost Caesar III. Putem vorbi aici şi despre interfaţă, care acoperă jumătate de ecran şi nu puteţi construi din cauza ei, însă nu cred că mai are sens. Caesar IV este un mare eşec, în opinia mea de gamer profesionist. Simplificarea sa s-a produs într-un mod complet greşit, iar abordarea, deşi este modernă, are o aură arhaică, de joc făcut de oameni fără experienţă. Speram să fie altfel după eşecul CivCity Rome.

Autor: Locke

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te