Turok - review - Jocuri - Level

Turok

Dinozaurii s-au întors. Păzeşte-ţi cărniţa!

Jocurile din seria Turok fac de multă vreme umbră pământului, dar în ciuda unui început promiţător, au devenit din ce în ce mai proaste de-a lungul anilor. Drept urmare, lipsa de idei i-a determinat pe cei de la Acclaim să renunţe la licenţă şi să-i lase pe cei de la Touchstone să reînvie franciza, în speranţa că fanii vor avea astfel numai de câştigat. Datorită lor, Turok s-a întors într-un viitor îndepărtat, în care se alătură unui grup de infanterişti ai spaţiului care scormonesc galaxia în căutarea unui renegat şi a armatei care l-a urmat.

Pe-o planetă mică...

Cum spuneam, un grup de space marines este trimis pe o planetă îndepărtată să-l captureze pe un anume Kane şi armata sa de renegaţi (Wolfpack), iar Turok, o mai veche cunoştinţă a derbedeului, se alătură alaiului în speranţa că-i va înlesni misiunea. Din nefericire, nava care îi transportă este atacată prin surprindere şi se prăbuşeşte pe solul planetei cu pricina, de unde misiunea celor rămaşi în viaţă (inclusiv Turok) se transformă într-o luptă acerbă pentru supravieţuire. Dintr-o dată, Kane nu mai este principala lor grijă, ci evadarea dintr-o lume infestată cu dinozauri de toate formele şi mărimile - erbivori, dar mai ales carnivori care prind repede gustul cărniţei de om. Însă contrar opiniei colective, care îl priveşte cu scepticism, Turok nu se grăbeşte să plece. Cel puţin nu înainte de a-şi lua rămas bun de la Kane aşa cum se cuvine, lăsându-i un buzunar în coşul pieptului drept veşnică amintire.

Firul narativ al jocului nu este unul deosebit, însă secvenţele introductive, precum şi restul momentelor cinematice ce leagă evenimentele între ele, reuşesc să te implice cu succes în atmosfera jocului, graţie animaţiilor excelente, cât se poate de veridice, ale personajelor principale şi vocilor care le-au dat viaţă. Per ansamblu, actorii care îi interpretează s-au achitat cu brio de sarcină, cu precădere Ron Perlam (Hellboy), ale cărui replici acide se aud din ce în ce mai des prin jocuri. Este ca şi cum ai urmări un film de acţiune, iar la un moment dat te trezeşti interpretând chiar tu rolul indianului măcinat de gândul răzbunării. Dar aşa cum scenariul unui film nu poate fi influenţat de acţiunile spectatorului, Turok este un joc complet linear, de unde rezultă că nu poţi schimba radical modul de desfăşurare a evenimentelor şi cu atât mai puţin deznodământul acestora. Întotdeauna ştii ce ai de făcut, pentru că eşti ghidat în mod constant de camarazii care te plimbă de colo-colo, eliminând armata lui Kane şi măcelărind dinozauri de-a lungul unei aventuri împărţite pe 15 niveluri. La rândul lor, fiecare dintre ele ne rezervă, cu aproximaţie, câte o jumătate de oră de acţiune, ceea ce înseamnă că Turok este o îndeletnicire de durată.

Eşti cărniţă

Ajuns pe planetă, eşti întâmpinat cu un peisaj impresionant. Pe alocuri, zonele împădurite sunt spectaculoase – coloane de lumină răzbat printre coroanele copacilor, ceaţa pluteşte în aer, iarba se mişcă în bătaia vântului, iar din depărtare răzbate chemarea inconfundabilă a prădătorilor la ospăţ. Călcată în picioare, iarba înaltă se conformează mişcărilor tale, revenind elegant la verticală după ce a fost călcată în picioare, devenind, în timp ce te târăşti prin ea, camuflajul ideal în cazul executării unor atacuri fulgerătoare la cuţit. Structurile clădite de mâna omului există şi ele, reprezentate de un amalgam de coridoare şi obiective militare care, deşi sunt lipsite de culoare, servesc scopului.

Însă Turok n-ar mai fi fost Turok fără dinozauri, iar în cazul de faţă aceştia sunt peste tot, de la piticanii care aleargă în haite, raptori şi ciudăţenii zburătoare, până la colosali T-Rex. Dinozaurii arată şi se mişcă uimitor de bine, la fel de bine precum cei din memorabilul Jurassic Park, unii dintre ei fiind deosebit de insistenţi şi interesaţi să te sfâşie. Contrar aşteptărilor însă, în Turok există câteva maşinării de ucis mult mai periculoase decât un raptor sau un T-Rex, cum ar fi o şopârlă ce se ascunde în copaci, se caţără pe pereţi şi se ascunde în iarbă înainte de a-ţi sări la jugulară. Din fericire pentru noi, cuţitul face adevărate minuni dacă este folosit în momente cheie. Pe lângă dinozauri, mai sunt şi aghiotanţii lui Kane, carne de tun pentru Turok şi camarazii săi în primă fază, dar inteligenţi peste măsură spre final, când descoperă că pot ataca prin învăluire, flancând şi folosind cu succes diverse obstacole pentru a se feri de săgeţi şi gloanţe. Pentru a-i scoate din circuit, ai la dispoziţie un mănunchi interesant de arme, inclusiv un arc pentru atacuri la distanţă şi un cuţit. Cuţitul, cum spuneam, permite executarea unor atacuri prin surprindere, rezultatul vizual fiind unul deosebit de spectaculos şi de sângeros prin maniera execuţiei, finalizările de efect fiind posibile şi în cazul dinozaurilor. În afară de armele standard, Turok poate fi echipat cu încă două, ce pot fi utilizate în tandem în unele cazuri. Arma „cu puls” rămâne în continuare una dintre favoritele mele (variaţiuni ale ei îşi fac apariţia în multe alte jocuri), iar puşcociul, cu cadenţa sa rapidă de tragere, este extrem de eficient pe distanţe scurte. Faptul că este echipat şi cu un mic lansator de trasoare îl face şi mai interesant, pentru că putem marca astfel un inamic şi să-l admirăm apoi cum sfârşeşte în colţii unei fiare atrase de lumina pe care o degajă. Repertoriul este completat de un lansator de rachete şi un excelent aruncător de flăcări, foarte arătos în acţiune.

One mean, badass killing machine

Gameplay-ul nu este cu adevărat strategic. Ucide tot ceea ce-ţi iese în întâmpinare într-un mod cât mai brutal cu putinţă, mai trage o salvă şi ascunde-te, iar apoi repetă schema. Însă Turok este unul dintre puţinele jocuri în care am preferat cuţitul în detrimentul unei arme de foc, jocul oferindu-ţi posibilitatea să le înfigi cuţitul în cap şi să le tei beregata prin simpla apăsare a unui buton dacă sunt suficient de aproape. O armă de foc nu este întotdeauna la fel de puternică precum un atac de cuţit, ce poate ucide instantaneu, unde mai pui că atacurile sale sunt mult mai stilate.

Din păcate, jocul are şi neajunsuri, dintre care se remarcă AI-ul cam anemic, însă străluceşte pe partea audio. Răgetele dinozaurilor şi sunetele ambientale sunt impresionante, coloana sonoră cu ritmurile sale tribale este antrenantă, iar voice acting-ul, excelent realizat, adaugă acţiunii un plus de imersivitate. Cu excepţia lui Timpthy Oliphant (Hitman), pe al cărui reprezentant virtual sictirit l-aş fi curăţat cu mare plăcere dacă aş fi avut ocazia.

Cât despre multiplayer, jocul vine cu şase moduri de joc standard ce pot aduna 16 jucători la un loc plus câţiva dinozauri, precum şi un mod co-op pentru patru jucători. Problema cu modul co-op este că ne întâlnim din nou cu acelaşi AI predominant imbecil al soldăţeilor lui Kane, dar este cu siguranţă mult mai distractiv să măturăm pădurea cu ei în grup.

În concluzie, Turok este un joc de acţiune bun, chiar dacă dificultatea unor secţiuni pare a fi exagerată. Totuşi, să nu uităm că totul a început cu un om şi dinozaurii pe care îi omoară înarmat cu un arc şi un cuţit. Simplu şi fără prea multe complicaţii, dar antrenant, aşa cum ar trebui să fie un FPS reuşit.

Autor: KiMO

Comentarii

---

Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te