Battlestations Midway - review - Jocuri - Level

Aboneaza-te la newsletter
| Autentificare
User

Parola

Retine datele!
Inregistrare
Am uitat parola
| Sondaj
Culori noul LEVEL
Rosu-Negru
Portocaliu-Negru
Verde-Negru
Albastru-Negru
Rosu-Alb
Protocaliu-Alb
Verde-Alb
Albastru-Alb
Alta

 

Cauta in
| JOCURI
Coperta Battlestations Midway Battlestations Midway

Site oficial
Developer : Eidos Interactive
Publisher: Eidos Interactive
Ofertant:
Gen: Arcade
Platforma :
Data lansarii: 2007-02-09
NOTA
 LEVEL 

7.0

Battlestations Midway

Aşteptat aproape prea tare de comunitatea de Sim-eri din jurul lumii, jocul a poposit şi la noi în redacţie. Întâmplător, pe lângă cele opt ore de Burning Crusade, am dedicat ceva timp şi câte unei misiuni de Silent Hunter 3, care m-a adus într-un „mood” de simulatoare. Evident, după ceea ce citisem, mă aşteptam ca Battlestations: Midway să-mi distragă atenţia de la cel mai bun simulator de submarine de pe piaţă. În mare parte asta s-a şi întâmplat, însă din alte motive.

Teatrul de operaţiuni

Battlestations: Midway ne duce automat cu gândul la marea bătălie, între flotele americane şi cele japoneze. Ca urmare, teatrul de operaţiuni este Pacificul, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. După un tutorial destul de lung şi de plictisitor, însă necesar, veţi fi integraţi în acţiune. Ca o paranteză şi nu voi mai menţiona acest lucru încă o dată, textele propagandistice la adresa armatei americane din dialogurile personajelor din campanie sunt de-a dreptul jenante. Întotdeauna i-am apreciat pe americani pentru patriotismul lor aproape fanatic, însă aici exagerează. Dar, ca să revenim, în campanie veţi primi rolul unui ofiţer recrut, al cărui nume nu contează, care este detaşat la Pearl Harbour exact în ziua celebrului atac. Prima barcă va fi o vedetă torpiloare cu care veţi face un pic de iureş printre forţele japoneze, lucru care vă va aduce în atenţia comandaţilor. Ca urmare, mai departe, încet, încet veţi avansa în grad de la misiune la misiune şi veţi ajunge până la urmă comandant al unui celebru portavion, respectiv al flotilei ataşate. Dacă facem abstracţie de dialoguri, campania are darul de a vă face să jucaţi fiecare misiune cu mare plăcere, deşi numai de la jumătate încolo devine într-adevăr interesantă. Singura problemă este că jumătatea e foarte aproape, întreaga campanie fiind mult prea scurtă. De aceea, suplimentar veţi mai avea un număr de misiuni de single player, un fel de „challenges”, extrem de dificile, care mai aduc câteva ore în plus de joc.

De la cârmă la manşă

Ceea ce este interesant la acest joc nu e simularea, deoarece avem de-a face cu un arcade destul de clar, cu elemente de Sim pentru cei care ştiu să le recunoască. Este vorba despre faptul că aveţi posibilitatea să controlaţi mai multe tipuri de unităţi, dar în acelaşi timp şi să îl jucaţi ca pe orice RTS. Astfel, aveţi la dispoziţie unităţi navale ca vedete torpiloare, distrugătore, crucişătoare, portavioane şi submarine. Mai departe, unităţi aeriene de luptă, cum ar fi avioane de vânătoare, bombardiere atât normale de tipul B52, cât şi Dive Bombers şi avioane torpiloare. La nivel terestru puteţi controla aeroporturi. Fiecare unitate are stilul ei personal de control şi, la fel ca în seria Battlefield, totul este intuitiv şi extrem de uşor de învăţat. Totuşi, pentru cei care vor mai mult, controlul de pe harta strategică de tip RTS aduce un plus excelent gameplay-ului, deoarece intervine tactica de luptă. Aeroporturile şi portavioanele sunt cele pe care le folosiţi pentru a lansa escadrile de luptă, în formaţii şi tipuri. Evident, oricând puteţi sări la manşa oricăreia dintre ele. Sistemul de luptă include câteva elemente de simulator, ca de exemplu faptul că distrugătoarele şi crucişătoarele nu sunt foarte sensibile la torpile şi de aceea va trebui să folosiţi Dive Bombers sau artileria de pe nave. Pe de altă parte, o torpilă bine ţintită în dreptul camerei cu muniţie a navei o va scufunda rapid. Un alt exemplu este acela al kamikaze-ului. Un avion kamikaze care se va zdrobi de un distrugător deasupra camerei muniţiei va provoca un incendiu de proporţii, care îl poate scufunda. Submarinele în schimb se comportă destul de nerealist, deoarece se ia în calcul numai rezerva de oxigen. În plus, cel puţin NPC-urile nu se scufundă după ce sunt detectate, ci continuă să meargă cu periscopul ridicat. În single player, genul acesta de lucruri vă va aduce întotdeauna cu picioarele pe pământ.

 

De la rar la epic

De pe la jumătatea campaniei veţi primi comanda unor întregi baze sau flote. Acest lucru vă pregăteşte invariabil pentru sesiunile de multiplayer pe care vi le recomand din tot sufletul. Dacă single playerul se simte destul de artificial, în ciuda bătăliilor epice în care vă implicaţi, în multiplayer senzaţiile ating cote serioase. Multiplayer-ul se poate juca fie în 1 contra 1, pentru cei cu skill-uri de management serioase, fie până la 4 contra 4, americani contra japonezi. În sistemul pe echipe, fiecare membru primeşte comanda unui anumit grup de luptă, spre deosebire de 1 contra 1, când controlaţi întreaga flotă. De aceea ar fi fost necesar un sistem de tip ladder pe echipe, deoarece coordonarea este extrem de importantă. Hărţile sunt dificile şi de multe ori una dintre facţiuni pleacă dintr-o poziţie dezavantajată. Numai inteligenţa jucătorilor şi coordonarea foarte bună între membrii echipei pot aduce victoria. Din nefericire, deşi jocul miroase a multiplayer, producătorii nu au inclus prea multe facilităţi de joc. Spre exemplu, există un număr foarte redus de hărţi, nu avem sistem de ranking şi nu este decât un singur mod de joc. Dacă pe termen scurt asta nu e o problemă, pe termen lung duce invariabil la plictiseală. Însă probabil că vom primi update-uri în viitor.

De la una la alta

În concluzie, deşi arcade, Battlestations: Midway este un joc care trebuie să vă treacă prin mână. Engine-ul grafic care îl susţine este frumos şi rulează pe sisteme decente fără probleme. Interesant este că nici procesorul nu pare a sta prea încărcat, chiar în condiţiile în care zeci de avioane brăzdează cerul de la un capăt la altul, dublate de flote de peste 20 de nave. În ceea ce priveşte controlul unităţilor şi modul în care acestea răspund la comenzi, totul este foarte uşor de învăţat. Controlul damage-ului este la fel, intuitiv şi la obiect. Cu alte cuvinte, chiar dacă sunteţi pasionaţi de simulatoare şi nu apreciaţi arcade- urile, daţi o şansă acestui joc şi veţi primi o porţie solidă de relaxare între două sesiuni de Silent Hunter 3.

Autor: Locke

Comentarii


Nu exista comentarii. Fii primul care adauga un comentariu

Doar utilizatorii inregistrati pot adauga comentarii!

Autentifica-te sau Inregistreaza-te

| Revista
JOCURI FLASH

Pizza King 2

Leading Edge
FAZA ZILEI
Nota : 6.00
Vizualizari : 485
JOCURI FLASH

Evil Nights

Pizza King 2
FAZA ZILEI
Nota : 8.81
Vizualizari : 6422
www.chip.ro
Cât costă câteva ore?

Se pare că tehnologia le joacă unora feste ... și altora le face o bucurie nesperată! Cam asta s-a întâmplat cu site-ul celor de la eMag în noaptea/dimineața zilei de 29 iulie.

CONTINUARE

POWERED BY